La 82 de ani de la trecerea în neființă a marelui diplomat român Nicolae Titulescu, mormântul acestuia, din curtea Catedralei Voivodale Sfântul Nicolae din Șchei, a fost acoperit de coroane de flori.

Născut la Craiova, Nicolae Titulescu a susținut din toate puterile ideea Unirii Transilvaniei cu România. 

Într-un discurs rostit la Ploiești și intitulat „Inima României”, el declara: 

„România nu poate fi întreagă fără Ardeal…Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața…Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geografice”.

Trebuie spus că Titulescu dovedea, în discursul său, un talent oratoric, dublat de stăpânirea noţiunilor, care determinau auditoriul să îl asculte mereu cu maxim interes, aceste calităţi făcându-l extrem de apreciat în toate forurile internaţionale.

Titulescu a dovedit, de asemenea, un talent anticipativ al evenimentelor de excepţie, aducând în discuţie idei care, peste ani, aveau să se dovedească de o mare acurateţe şi pertinenţă.

Titulescu a fost un om al păcii, care a militat în favoarea relaţiilor cordiale cu vecinii cu condiţia protejării graniţelor României.

Tot lui i se datorează lansarea conceptului Europei Unite prin abordarea comună, cultural-spirituală, însă personalitatea sa avea să fie izolată după alierea României cu Germania, în anii interbelici, fiind constrâns să renunţe la cariera diplomatică şi să ia calea exilului.

Pentru toate realizările sale excepţionale, Titulescu a rămas un model demn de urmat, pentru întregi generaţii care aveau să-i succeadă, şi un reper de marcă al României în diplomaţia internaţională, fiind considerat de mulţi istorici drept cea mai importantă personalitate internaţională din perioada interbelică.

Pe mai departe, cariera lui Titulescu avea să se circumscrie dragostei de ţară, convingerilor sale pacifiste, contracarării încercărilor revizioniste venite din partea Germaniei sau Ungariei.

Înlăturarea lui Titulescu a arătat, de fapt, anvergura duşmanilor politicii sale externe, care se situau pe o poziţie contrară intereselor reale ale ţării. Însă Titulescu continua să acumuleze dovezi de simpatie, din ţară şi străinătate, iar instalarea dictaturii fasciste în România, îl izolează în uitare.

Titulescu a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al universităţilor din Atena şi Bratislava, a fost preşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale şi preşedinte de onoare al Comitetului Român al Conferinţei universale pentru pace.

Preşedinte, în două rânduri, succesiv, caz fără precedent, al sesiunilor XI şi XII ale Adunării Societăţii Naţiunilor, în 1930–1931.

În 1935 a fost propus ca laureat al premiului Nobel pentru Pace. 

La aniversarea centenarului său, în 1982, i s-a atribuit titlul de „Om al secolului pentru pace şi înţelegere internaţională“, act de rezonanţă mondială. 

În Testamentul său redactat la 5 ianuarie 1940, la Saint Moritz, în Elveţia, Titulescu arăta:

„În ce mă priveşte, cum m-am considerat totdeauna ca un soldat al teritoriilor alipite României între 1918 şi 1920, doresc să fiu îngropat la Braşov, într-un loc ceva mai la o parte. Prietenii mei din Ardeal vor şti să găsească un loc potrivit dorinţei mele. Take Ionescu sus la Sinaia şi eu la picioarele lui, jos la Braşov, pentru repauzul etern, este felul cel mai convenabil şi doresc ca locuitorii Braşovului să accepte rugămintea mea“.

Stabilit la Cannes, departe de ţara pe care a reprezentat-o ani la rând cu demnitate şi strălucire, Titulescu trece la cele veşnice, după o lungă suferință, la 14 martie 1941, la Hotelul Carlton, fiind înmormântat pe 24 martie, în cimitirul Bisericii ortodoxe ruse „Sf. Mihail“ din acelaşi oraş, în pofida dorinţei sale testamentare, regimul politic al vremii nefiind de acord cu înhumarea sa în ţară.

După mai bine de 50 de ani de la moartea sa, în 14 martie 1992, rămăşiţele sale pâmânteşti au fost aduse în ţară şi înhumate în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului, conform dorinţei testamentare exprese a marelui om politic.

Ulterior, de la Marsilia au fost aduse şi osemintele soţiei,  Ecaterina Titulescu, acestea fiind depuse în acelaşi mormânt din Şchei.

Sursa: Radio România Cultural