Ajunul Crăciunului. Tradiţii şi superstiţii

În mediul rural, Ajunul Crăciunului este însoțit de numeroase tradiții și obiceiuri vechi, transmise din generație în generație, care vestesc Nașterea Domnului.

Una dintre cele mai cunoscute tradiții românești este colindatul. Copiii și tinerii pornesc din casă în casă, cu traista la gât, cântând colinde precum „Florile dalbe”, „Lerui ler”, „Moș Ajunul”, „Bună dimineața la Moș Ajun” sau „Steaua”.

Gazdele îi răsplătesc cu mere, nuci, covrigi și colăcei speciali, numiți pițărăi. De aici vine și denumirea populară a zilei: Ziua de pițărăi. În unele zone, la intrarea în casă se pune un vas cu grâu peste care trec colindătorii, grâul fiind apoi dat animalelor pentru spor și belșug.

În Ajun, gospodinele primenesc casele și le împodobesc cu crenguțe de busuioc, mentă sau levănțică, considerate aducătoare de noroc și bunăstare. De asemenea, coșurile sunt măturate, iar cenușa sau funinginea este aruncată în vie, în grădină sau la rădăcina pomilor, pentru ca anul viitor să fie roditor.

Masa din seara de Ajun are și ea o simbolistică aparte: se pune un colăcel cu un cuțit înfipt în el, pâine sub masă și grâu sub fața de masă, toate menite să aducă belșug și recolte bogate. Masa rămâne întinsă toată noaptea, iar focul din vatră sau șemineu nu se stinge.

Ajunul este considerat un moment magic. Se spune că în noaptea de Crăciun cerurile se deschid, iar cei cu suflet curat îl pot vedea pe Dumnezeu alături de îngeri și sfinți. Se crede că rugăciunile spuse la miezul nopții au o putere aparte şi sunt ascultate.

Fetele nemăritate care vor să-şi găsească perechea trebuie să ţină post în Ajunul Crăciunului, având, astfel, şansa ca în noaptea de Crăciun să-şi viseze ursitul, potrivit folclor-romanesc.ro De asemenea, există credința că este bine ca toate lucrurile împrumutate să fie aduse acasă înainte de Ajun, pentru ca anul ce vine să nu fie plin de pierderi.