A murit scriitorul Dinu Săraru. Avea 92 de ani

Scriitorul Dinu Săraru a încetat astăzi din viață, la 92 de ani, anunță familia sa, potrivit Radio România Actualități.

Născut la 30 ianuarie 1932, în Râmnicu Vâlcea, el a fost și un publicist de excepție, încurajând, permanent, tinerii colegi de breaslă, oferind fără rezerve sprijinul și sfaturile sale, se arată în comunicatul familiei Săraru.

Potrivit acestuia, scriitorul a avut un talent unic, ancorat în lumea reală.

Dragostea profundă față de universul autentic al statului românesc au inspirat generații întregi de scriitori, jurnaliști și cititori.

Constructor vizionar de instituții teatrale și manager dedicat artiștilor, din Usăraru și-a pus amprenta asupra destinului mai multor generații de artiști, se mai arată în comunicatul familiei Săraru.

Dinu Săraru a fost directorul Teatrului Mic și Teatrului Foarte Mic din București între 1977 și 1990 și al Teatrului Național din București începând cu anul 2001.

Dinu Săraru a intrat la liceu în Râmnicu-Vâlcea, la Liceul Alexandru Lahovary. În primavara lui 1947 s-a mutat în Bucureşti, frecventând cursurile liceelor Matei Basarab şi Mihai Viteazul.

Trei ani mai târziu, a fost angajat la Societatea de Radiodifuziune, mai întâi ca reporter, apoi ca redactor la redacţia Cultural unde a lucrat până în 1960.

După această dată, a fost angajat în presa scrisă: secretar general de redacţie la revista Secolul 20, apoi la Scânteia Tineretului şi la Luceafărul. Din 1968 a devenit şef al publicaţiilor Televiziunii Române şi şef al redacţiei Culturale a Televiziunii Române (1969 – 1977).

În anii ’70 Dinu Săraru devenise un scriitor foarte cunoscut, dar şi un factor de decizie, cum se spunea pe atunci, în viaţa culturală a capitalei. Era director al Teatrului Mic şi Teatrului foarte Mic (1977 – 1990), apoi director al Teatrului Naţional (2001 – 2004).

Romanele sale, Nişte ărani (1974), Clipa (1976), Dragostea şi revoluţia (1981) i-au adus faima din primele momente ale apariţiei lor.

Seria romanelor care portretizau ţărani şi recompuneau atmosfera Slătioarei sale dragi a continuat în 2013 cu volumul Ultimul ţăran din Slătioara, „o culegere de povestiri ţărăneşti, poveşti la care ţin foarte mult”, aşa cum mărturisea scriitorul.

Preocuparea sa pentru teatru s-a vădit a fi la fel de veche ca şi romanele: în 1966 publica Teatrul românesc şi interpreţii contemporani. În 1973 a scris piesa Al treilea gong, iar în 1997 Crima pentru pământ.

Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii păstrează o serie de interviuri cu scriitorul şi dramaturgul Dinu Săraru. Sunt mărturii de istorie personală şi generală, cu o mare valoare documentară. Una dintre acestea se referă la perioada în care era tânăr reporter la Radiodifuziune.

În 2022 a primit marele premiu al Fundației Naționale pentru Civilizație Rurală „Niște țărani”.

Foto: AGERPRES