Creştinii romano-catolici sărbătoresc Paştele. Duminica Floriilor pentru creștinii ortodocși

Credincioșii romano-catolici și protestanți sărbătoresc, astăzi, Învierea Domnului, în timp ce pentru cei de rit ortodox și greco-catolic este Duminica Floriilor.

Paștele catolic și Paștele ortodox

Data prăznuirii Paştelui este, spre deosebirea de cea a Naşterii Domnului, variabilă. Cele două mari Biserici calculează data Învierii lui Isus după două calendare diferite.

În anul 1582, Biserica romano-catolică a trecut la calendarul gregorian, în timp ce Biserica ortodoxă a păstrat calendarul iulian. Diferenţa între Paştele catolic şi cel ortodox poate varia de la o săptămână și până la cinci săptămâni.

Anul acesta, Paștele Catolic este sărbătorit la data de 5 aprilie.

Tradiții de Paște

În a doua zi de Paște, în multe localități din Transilvania se păstrează tradiția stropitului sau udatul fetelor.

Obiceiul stropitului din a doua zi de Paște a fost adus în Transilvania în perioada Evului Mediu de către sași, răspândindu-se mai apoi în comunitățile maghiare și românești.

Tradiţia spune că fetele trebuie udate cu apa de izvor neîncepută că să fie frumoase, să dea naştere la copii sănătoşi şi să miroasă tot anul ca florile de primăvară, relatează Radio România Timișoara.

Duminica Floriilor

Credincioșii ortodocși marchează, astăzi, Sărbătoarea Floriilor. Ziua simbolizează intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim.

Duminica Floriilor este cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele şi marchează începutul unei săptămâni a Patimilor – numită şi Săptămâna Mare – perioadă în care în slujbele bisericești se face, în fiecare seară, pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ – Deniile – prin care credincioşii Îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, înainte de Răstignirea și Învierea Sa.

Sărbătoarea mai este numită şi Duminica Stâlparilor – de la ramurile de măslin şi finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Iersalim, relatează Rador.

Tradiţii de Florii

Sărbătoarea Floriilor este însoţită în România de o mulţime de tradiţii şi obiceiuri.

În Sâmbăta lui Lazăr, spre exemplu, se adună ramuri înmugurite de salcie, care se strâng în mănunchiuri şi se duc la biserică la slujba din dimineaţa Floriilor pentru sfinţire, apoi ramurile de salcie sunt aduse acasă şi se pun la icoane, iar în unele zone ale ţării şi la uşi, ferestre, grajduri sau fântâni.

Se spune că ramurile de slacie sfinţită de la icoane se aruncă vara pe foc pentru a se împrăştia norii, că se pun în ogradă pentru a alunga grindina, sau că se aşează în mijlocul casei pentru a o proteja de trăsnete.

Conform altei tradiţii, ramurile de salcie puse sub pernele fetelor nemăritate, le vor face pe acestea mai frumoase si le vor aduce un soţ, iar în unele regiuni, oamenii îşi pun în jurul brâului crenguţe sfinţite de salcie, pentru a alunga şi proteja de boli.

Tot legat de fetele tinere, există un alt obicei, ca la miezul nopţii să se fiarbă busuioc în apă, iar în dimineaţa de Florii fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor, iar restul se toarnă la rădăcina unui păr, pentru ca feciorii să se uite după ele, ca după un copac înflorit.

Bătrânii spun că ramurile de salcie pot vindeca durerea de spate şi sunt chiar un antidot pentru muşcătura de şarpe. Un alt obicei legat de sănătate, similar celui din Rusia, spune că pe vremuri oamenii mâncau „mâţişori” de pe ramura de salcie, pentru a fi feriţi astfel de boli.

În unele regiuni rurale, Duminica Floriilor este ultima zi în care se poartă mărţişorul, în această zi acesta urmând să fie pus pe un copac înmugurit.