Constantin Noica, filosoful care a dat profunzime gândului românesc
Cuvântul „dor” nu poate fi tradus, nici „întru” sau „doină”, de aici sublimul limbii române remarcat și subliniat în repetate rânduri în scrierile sale de către Constanin Noica.
Articol de Radio România Brașov, 08 Ianuarie 2025, 16:00
Filosof, eseist, publicist şi scriitor român, Constantin Noica s-a născut în anul 1909, în satul Vitănești din județul Teleorman, într-o familie de aromâni.
Încă din copilărie este preocupat de lumea spiritului, astfel că debutează cu eseuri la revista liceului pe care îl urma, „Spiru Haret” din București.
Mai apoi, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere din București, unde îl întâlnește pe profesorul Nae Ionescu, cel care îi va deveni mentor atât lui, cât și altor intelectuali români din perioada interbelică, printre care Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian sau Mircea Vulcănescu.
De altfel, asemeni colegilor săi de generație, Constantin Noica va simpatiza și chiar va adera la mișcarea legionară, după asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.
Se dezice însă de această mișcare ca urmare a asasinatului lui Nicolae Iorga.
În 1958 este arestat, acuzat de către comunişti de uneltire împotriva ordinii de stat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi.
Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, iar la eliberare începe să organizeze seminarii private de filosofie la care participă o serie de colegi mai tineri, precum Sorin Vieru, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu.
Din 1975, Noica s-a retras la Păltiniş, în judeţul Sibiu, unde continuă dezbaterile în cercuri filosofice care i-au atras o serie de discipoli cunoscuţi sub denumirea de „Şcoala de la Păltiniş”.
Printre operele sale, reprezentative pentru cultura română, amintim: „Pagini despre sufletul românesc”, Creație și frumos în rostirea românească”, „Sentimentul românesc al ființei” şi „Jurnal filosofic”.
Constantin Noica a trecut în nemurire în anul 1987, la vârsta de 78 de ani.
