Mircea Eliade, exploratorul dintre lumi

Născut în anul 1907, la București, Mircea Eliade a fost savant, istoric al religiilor, filosof, eseist, romancier, autor de proză scurtă și de jurnale de călătorie, memorialist, jurnalist și professor universitar.

Eliade a fost înzestrat de natură cu o forță creatoare uluitoare, astfel că va concepe prima lucrare mai amplă – „Romanul adolescentului miop” încă de la vârsta de 15 ani.

Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, în timpul studenției devine redactor la ziarul Cuvântul, iar după absolvire obține o bursă în India, unde se dedică studiului filosofiei hinduse.

În India locuiește pentru o perioadă în casa îndrumătorului său de doctorat, se îndrăgostește de fiica acestuia, Maitrey și va scrie romanul cu același nume, roman care îi va aduce celebritatea la doar 26 de ani.

Reîntors în țară pentru a-și satisface stagiul militar, Mircea Eliade devine, sub îndrumarea profesorului Nae Ionescu, simpatizant al mișcării legionare, alături de alți tineri intelectuali din perioada interbelică, printre care Constantin Noica și Emil Cioran. Este arestat și deținut, pentru câteva luni, în lagărul de la Miercurea Ciuc.

În 1956 pleacă în Statele Unite ale Americii, se stabiliește la Chicago și devine profesor de istorie a religiilor la universitatea din oraș. Primește titlul de Doctor Honoris Causa și Legiunea de Onoare la Sorbona.

Trece în nemurire, la vârsta de 79 de ani, la Chicago, lăsând însă în urmă opere monumentale, traduse în întreaga lume, printre care „Nuntă în cer”, „Tratat de istorie a religiilor”, „La țigănci”, „Huliganii” sau „Domnișoara Cristina”.

Mircea Eliade rămâne unul dintre autorii faimoși ai secolului trecut, apreciat și astăzi în sălile de curs ale marilor universități din lume.