BATTLE OF THE BANDS 2025. Trupa Cimera se regăsește în "nebunia" creativă a lui Ozzy Osbourne

1. Care este povestea trupei? Cum a luat naștere?

Copiii din colegiul nostru, ,,Dr. I. Meșotă", Brașov, sunt cunoscuți pentru inițiativă și pentru dorința de a se implica în cât mai multe proiecte, așa că, atunci când am anunțat că vrem să înființăm trupa școlii, am fost "îngropați" în numărul mare de răspunsuri și de reacții favorabile.

Povestea este însă despre legătura frumoasă și emoționantă dintre generații, căci visului nostru tineresc i-a fost netezită calea de către Ciprian Pulbere, absolvent al colegiului, promoția 1974. Acesta a pășit din nou în liceul în care și-a petrecut adolescența și, în toamna anului 2024, a decis să creeze un club de media. Astfel, domnul inginer a ținut pro bono, timp de 1 an, un curs pentru elevii colegiului, iar, în vara trecută, el a organizat o tabără de media și muzică, deschisă pentru toți meșotiștii.

Au fost mulți elevi prezenți, dispuși să vină la școală și vara, iar câțiva dintre ei au reușit, într-o săptămână, să pună la punct un repertoriu cu care ne-am început parcursul muzical și artistic.Trupa a debutat la festivitatea de deschidere a anului școlar, amprentând puternic acest eveniment și făcându-l, după cum ni s-a spus, de neuitat. Însă nu doar cântăreții au participat la crearea trupei. Nu am fi putut face nimic fără cei de la tehnic, care s-au asigurat că sonorizarea va fi bună, toți cei din jur putând să se bucure de cântecele noastre. Echipa de media ne-a ajutat și ea să nu rămânem uitați în vreun colț de pagină, ci să ajungem chiar pe rețelele liceului, pentru a fi văzuți de tot Brașovul.

Astfel, într-o singură săptămână a vacanței de vară, trupa „Cimera” s-a ivit pe lume, iar viața școlii a devenit, credem noi, mai animată căpătând culoare și sunet.

2. Cine sunt componenții trupei și care este povestea fiecăruia cu muzică?

CIMERA este formată din Miruna Manole (voce și chitară acustică), Radu Stroe (chitară electrică), Teodora Bălos (clape), Irina Vasilescu (voce), Ingrid Fragă (voce), Alexandru Babeș (chitară electrică), Cristian Taus (tobe) și cel mai nou membru, Matyas Kovacs (chitară bas).

Miruna Manole:
"Sunt Miruna Manole… fata roșcată. :))
Muzica este pentru mine mai mult decât un hobby, este o parte esențială din cine sunt. Povestea mea a început la doar trei ani, cu o chitară de jucărie care, fără să-mi dau seama atunci, mi-a deschis drumul către ceva mult mai mare. De atunci, am crescut odată cu instrumentele mele, cu emoțiile și cu răbdarea pe care muzica le cere, transformând joaca de copil într-o pasiune autentică. Astăzi, le cânt oamenilor din plăcere, iar fiecare acord pe care îl ating spune povestea evoluției mele și a felului în care muzica a devenit o parte firească din mine. Și după cum spunea Joan Jett, <<Chitara mea nu este un obiect. Este o extensie a mea. Este ceea ce sunt>>".

Radu Stroe:
"Mă numesc Radu Stroe și sunt elev în clasa a XI-a. Cânt la chitară serios de trei ani, însă pasiunea mea pentru instrument a început mult mai devreme: prima dată am pus mâna pe o chitară într-o tabără de muzică, în clasa I, iar ulterior am urmat cursuri de chitară acustică la Palatul Copiilor din Brașov până în clasa a V-a. În clasa a VII-a, odată ce am început să ascult rock, mi-am redescoperit dorința de a cânta, folosind o chitară electrică pe care o aveam deja, iar câteva luni mai târziu m-am înscris la cursuri. Prima mea experiență într-o trupă a venit în clasa a IX-a, când un prieten - care făcea chitara cu același profesor - m-a invitat să mă alătur formației lui; am avut două concerte, însă trupa s-a destrămat în mai puțin de un an din cauza diferențelor de gusturi muzicale. La sfârșitul clasei a X-a mi-am format propria trupă de metal, alături de câțiva prieteni, cu care cânt și astăzi atât cover-uri, cât și compoziții originale. În paralel, m-am implicat și în proiectul de formare a trupei școlii, care aș putea spune că s-a născut cu adevărat in tabăra de media, ce a avut loc în această vară".

Teodora Bălos:
"Bună, sunt Teo și sunt clăpar în trupa CIMERA. Parcursul meu muzical a început în clasa a V-a, când, fascinată de lumea muzicii, am început primele mele cursuri de chitară folk la Palatul Copiilor. Cu acestea, am realizat că îmi doresc să îmi dezvolt abilitățile muzicale, așa că, după câțiva ani petrecuți în casă, cu căștile pe urechi, din cauza pandemiei, am decis ca, în clasa a IX-a să încep cursurile de pian la Școala Populară de Arte și Meserii "Tiberiu Brediceanu". Acum sunt în clasa a XII-a și după 3 ani de formare clasică pe pian, am avut ocazia ca, pentru prima dată, să cânt în acompaniament cu ceilalți membrii ai trupei, să fac improvizație și să îmi creez propriile partituri pe baza pieselor alese. Libertatea pe care am găsit-o în CIMERA m-a ajutat să capăt încredere în mine și să continui să îmi dezvolt creativitatea, iar povestea mea cu muzica nu se va termina aici. Viața fără muzică ar fi ca mâncarea fără sare, adică fără gust".

Irina Vasilescu:
"Bună! Mă numesc Irina Vasilescu și sunt elevă în clasa a X-a. Muzica a făcut întotdeauna parte din viața mea. Am cântat de când mă știu, cu vocea, acompaniată la pian de mama. Am început să descopăr treptat tainele cântatului, dar și pe cele ale pianului. Din clasa a V-a, m-am înscris la Școala Populară de Arte ,,Tiberiu Brediceanu", la pian și canto. Am participat la concursuri care m-au perfecționat și care mi-au oferit modele demne de urmat. Am absolvit cinci ani de pian și trei de canto, iar în prezent, sunt la specializare anul II la canto. Muzica îmi aduce o bucurie imensă, ce nu poate fi înlocuită de altceva. Trupa înseamnă prietenie, devotament și clipe minunate. CIMERA este pentru mine, visul oricărui adolescent".

Ingrid Fragă:
"Eu sunt Ingrid. Muzica a fost mereu prezentă în viața mea. Drumul meu spre a deveni un interpret a început când aveam 9 ani, când o prietenă, care cânta la chitară, mi-a spus că trupa ei ar avea nevoie de un vocalist. M-am prezentat, am cântat și am intrat în prima mea trupă. De atunci, am continuat să cânt cu orice ocazie, pe scene, acasă, în beciuri sau piețe, oriunde mi-am putut face vocea auzită. Când am auzit că se formează o trupă la noi în școală, am știut că este șansa mea să cunosc alți oameni ca mine, pentru care muzica este instrumentul prin care arătăm lumii cine suntem. Abia aștept să văd unde vom ajunge, căci deși am avut zeci de experiențe cu muzica, drumul meu este abia la început".

Alexandru Babeș:
"Am început să cânt la chitara electrică acum aproximativ un an, complet pe cont propriu. Decizia de a cânta a venit spontan, născută din pasiunea mea pentru rock și metal. Am învățat treptat, prin exercițiu constant și multă răbdare. Trupa Cimera a fost prima mea experiență alături de alți muzicieni, iar asta mi-a oferit o perspectivă nouă asupra muzicii. Am înțeles ce înseamnă colaborarea, energia colectivă și felul în care o piesă prinde viață când fiecare contribuie cu ceva. Progresul pe care îl văd de la o lună la alta este ceea ce mă motivează să continui. Învățarea aceasta graduală mi-a dat încredere și dorința de a merge mai departe".

Cristian Taus:
"Salut! Sunt Taus Cristian și sunt percuționistul trupei Cimera. Eu am avut primul contact cu tobele acum 10 ani când am primit un set destul de bun, însă nu am fost atras de ideea de toboșar. Acum un an, înainte ca tatăl meu să vândă setul, am decis să încerc să cânt. După săptămâni întregi de învățat partituri și mai multe stiluri de muzică, am ajuns să fac parte din această trupă care mi-a schimbat viața".

Matyas Kovacs:
"Ce m-a motivat să încep să cânt la un instrument a fost diriginta mea, profesoara de muzică din gimnaziu, doamna Benedek Gizella. Ea ne-a impulsionat curiozitatea, aducându-și orga și chitara la ore și cântând împreună cu noi. Apoi, în vara de dinainte de liceu, mi-a împrumutat chitara ei clasică, pe care am exersat primele acorduri. Cu timpul, am început să iau lecții cu un profesor, numele său fiind Sergiu Beniamin, iar în cele din urmă am ajuns în trupa școlii. Acolo era nevoie de un basist, așa că am învățat cât de repede am putut să devin confortabil pe bas. Deși nu am cea mai mare experiență în muzică, sunt foarte recunoscător trupei că m-a primit cu brațele deschise. Acum avem ocazia să cântăm pentru voi și să vă dovedim de ce suntem în stare!".

3. Care a fost momentul în care ați realizat pentru prima dată că trupa voastră are o identitate proprie?

Noi am pornit în vară printr-o tabără de media și muzică, deschisă pentru toți, însă din ea nu am plecat doar cu amintiri frumoase, ci și cu un sentiment de apartenență. Putem spune că momentul decisiv a fost prima noastră prestație pe o scenă, chiar în fața întregului colegiu, la deschiderea anului școlar. După această reușită, deja ambiția a crescut, iar grupul nostru muzical a devenit o trupă, care, de atunci, s-a extins cu membrii noi.

4. Dacă ați putea invita orice artist – trecut sau prezent – să colaboreze pe o piesă a voastră, cine ar fi și de ce?

Dacă am putea colabora cu orice artist, din orice perioadă, i-am alege pe Ozzy Osbourne și Eddie Van Halen.

Pe Ozzy l-am invita pentru personalitatea lui ieșită din tipare, care se potrivește perfect cu energia noastră. Ne regăsim în „nebunia” lui creativă, iar faptul că a influențat generații întregi printr-un stil muzical complet nou ne inspiră și pe noi să avem același impact asupra publicului.

În același timp, Eddie Van Halen ar fi o colaborare de vis datorită rolului său revoluționar în muzică. A introdus tehnici inovatoare, precum tapping-ul, și a creat un limbaj propriu la chitară. Prezența lui ar aduce un plus de originalitate și ar ridica nivelul oricărui proiect muzical.

5. Ce element „invizibil” (o emoție, o idee, un tipic, poate un salut, gest) credeți că se află mereu în muzica voastră, chiar și atunci când nu vă propuneți asta?

Din moment ce repertoriul nostru conține atât piese mai energice, cât și unele mai lente, e greu de găsit un element comun. Poate chiar acesta este "ingredientul" nostru secret, și anume versatilitatea, sentimentul că, orice gen ar fi o melodie, dacă ne dorim, o putem adapta și putem, prin asta, să ne exprimăm creativitatea.

6. Cum ar arăta un concert ideal al vostru dacă nu ar exista nicio limită tehnică sau financiară?

Concertul nostru ideal, fără limite tehnice sau financiare, ar avea loc în aer liber, pe o scenă mare, ca la marile festivaluri. Atmosfera ar fi creată cu beculețe, lumini puternice și artificii pentru un efect vizual cât mai semnificativ și de impact. Pe scenă am avea o himeră personalizată ca element central, plus mini-himere gonflabile în public. Echipamentul ar include stack-uri de amplificatoare pe tuburi, un set de tobe complex și un sistem audio surround care să învăluie publicul în sunet.
Cel mai important pentru noi ar fi ca oamenii să se simtă bine și să plece cu amintirea unui concert memorabil.

7. Un mesaj pentru colegii de competiție!

O trupă înseamnă și un grup de prieteni; bazat pe afinități și pe entuziasmul pe care îl creează muzica. Prețuiți-vă unii pe alții! Și mult succes!!