Claca de coasă, readusă la viață în "satul cu comori"

De ați avut șansa să treceți prin Veneția de Sus chiar la sfârșitul lunii iunie, ați putut vedea reînviat un obicei ce deja trece în uitare. Aici a fost readusă la viață claca de coasă, iar inițiativa a aparținut Mariei Boboia, o fiică a satului care mai bine de 15 ani a trăit în străinătate.

Dorul de locurile natale a readus-o acasă, unde și-a pus în gând să facă ceva pentru satul ei. Prima inițiativă a fost să deschidă un muzeu al satului, cu o colecție personală de exponate, din familie. Muzeul funcționează și astăzi. Apoi a reînviat obiceiuri de care doar bătrânii din sat mai povestesc. Printre acestea se numără și claca de coasă. În fapt, claca, în general, însemna o formă de ajutor reciproc între membrii unei comunități rurale.

“Oamenii se ajutau între ei. Comunitatea satului era unită pentru că oamenii aveau mult pământ. Erau oamenii bogați care aveau mult pământ, hectare întregi și atunci nu mai făceau față numai ei. Familiile erau foarte numeroase la țară și atunci organizau clacă”, a spus Maria Boboia.

În trecut, claca de coasă era organizată imediat ce se „găta cu sapa”. Anul acesta, localnicii au ieșit a doua zi de Rusalii, în locul numit «Părăul dintre Măguri». Dar Maria Boboia a mai adus la viață și Plugarul şi Ceata de feciori cu Turcă – două obiceiuri reprezentative pentru Țara Oltului. Deja au fost organizate și expoziții, la Castelul Bran, cu cele două obiceiuri.

“Cel mai important fapt este acela că a reușit să coalizeze în jurul ei o parte din săteni care au îmbrățișat ideea de a face, din când în când ceva să readucă la viață satul așa cum era odinioară. S-au constituit într-un mic grup folcloric cu care am reușit să facem și momente deosebite”, a spus Adrian Vălușescu, șef Serviciul Cultură Tradiţională Braşov – Centrul Cultural Reduta Braşov.

Lumea satului mai are încă povești de spus, iar Maria Boboia vrea să le ducă mai departe.

“Dacă te naști la sat și ai auzit poveștile astea, așa faine, adică astea sunt un fel de basme din cărțile de povești sau un fel de Amintiri din Copilărie. Așa și eu am trăit aici la țară, am trăit cu aceste povești, mi-am dorit foarte mult să le și înfăptuiesc, nu numai să le aud. Comunitatea mă ajută. Este păcat să lăsăm să moară aceste tradiții și cel mai mult o fac pentru copii, pentru generația care vine din urma noastră”, a adăugat Maria Boboia.

Veneția de Sus este un sat în comuna Părău și se află se află la poalele Făgărașului. Oamenii locului îi spun „satul cu comori” și doar o vizită acolo vă poate convinge dacă e așa sau nu.