Furca, simbol al dragostei, în alte vremuri

Înainte vreme, furca de tors era un simbol al dragostei. Feciorul o dăruia mândrei, dar nu în 14 februarie sau în 24, într-un spectacol al aparențelor. Viitoarea mireasă o primea de la tânăr acasă sau pur și simplu la ușă. Poate și la șezătoare.

Furca putea fi confecționată din diverse tipuri de tulpini, iar băiatul își încresta numele pe ea.

Odinioară, unul dintre obiectele nelipsite în gospodărie, furca de tors își conservă istoria doar în muzee. În Brașov, despre ea, vă povestesc muzeografii de la Muzeul de Etnografie Brașov, Muzeul Etnografic Săcele și Muzeul de Etnografie „Gheorghe Cernea” din Rupea.

„Românii le înfrumusețau prin sculptură, sașii și ceangăii prin vopsire și prin decorarea cu mici floricele pictate. Pentru confecționarea furcii de tors erau alese, în general, lemn de tulpină, ramuri subțiri de arbori tineri - alun, brad, paltin sau măr dulce - fără noduri. După ce era decojit și lăsat la uscat, lemnul era împodobit prin crestături efectuate cu briceagul. Adeseori, feciorul își încresta pe furcă numele, dar și anul executării acesteia. Dimensiunile furcilor variau în funcție de scopul pentru care erau folosite, pornind de la 70 de cm, până la 2,5 m. Furcile scurte erau purtate de femei la brâu, iar cele foarte lungi erau înfipte în pământ”, a spus purtătorul de cuvânt al Muzeului de Etnografie Brașov, Bogdana Balmuș.

Femeile erau învățate de mici să toarcă și orice moment era potrivit pentru o astfel de îndeletnicire. Chiar și atunci când mergeau pe uliță, femeile puteau toarce cu o furcă mai mică, prinsă la brâu. Firele se adunau, încet-încet, pentru a căpăta, într-un final, forma hainelor cu care femeia îmbrăca întreaga familie.

În 14 februarie este Ziua îndrăgostiților pe stil american. În 24, pe stil românesc și, conform tradiției contemporane, darurile vor fi nelipsite. Tot pe stil contemporan: inimioare din ciocolată, ursuleți din pluș sau buchete de trandafiri, neapărat de culoare roșie. Poate chiar niște brățări garnisite cu multe inimioare.

Sursa foto: Facebook / Muzeul de Etnografie