Revedere după 55 de ani la Colegiul Național Unirea
Foști „uniriști”, din trei clase, de la secția maghiară, s-au reîntâlnit după 55 de ani de când au absolvit liceul.
Articol de Adina Chirvasă, 07 Septembrie 2026, 09:52
Momente pline de emoție, în weekendul care a trecut, la Colegiul Național Unirea. Aproximativ 40 de foști „uniriști”, din trei clase, de la secția maghiară, s-au reîntâlnit după 55 de ani de când au absolvit și au depănat amintiri din adolescență. Căci deși a trecut mai bine de jumătate de veac de când erau liceeni, unele secvențe sunt încă vii în memoria lor, după cum ne-a spus Ibi Coltobean:
„Ne bucurăm că suntem primiți în școala noastră veche. Până acum am mai făcut o întâlnire aici, în ‘81. Era liceu mixt și era un liceu foarte bun. Concurența foarte interesantă între cele două secții. Sau făceam împreună meditațiile înainte de Bac, cu profesori când de la secția română, când de la secția maghiară. Foarte frumos era. Eram la dansuri populare, ne îmbrăcam în costume românești toată gașca și după aceea în costume ungurești și dansam pe scena de la Reduta de 24 ianuarie, de Ziua Unirii. Așteptam să fie Ziua Unirii, că eram încântați că nu facem școală”.
Și după atâția ani, pentru „uniriști”, dascălii care i-au format sunt la loc de cinste în memoria lor, după cum ne spune Ștefan Lenghel:
„Mi-e foarte mare drag și este o bucurie pentru mine că ne-am întors în clădirea aceasta, în lăcașul acesta de cult care ne-a crescut patru ani și ne-a pregătit baza pentru viață. O bucurie deosebită că mă întâlnesc cu foștii colegi. Fiecare perete, fereastră, ușă îmi spune câte ceva. Parcă văd profesorii vechi, pentru care avem un respect deosebit și ne aducem aminte de ei, ce am învățat de la ei, felul în care ne-au educat, felul în care ne-au instruit”.
La întâlnirea de 55 de ani, catalogul a fost strigat de actualul director al Colegiului Național Unirea, prof.dr. Maria Antal:
„Până în 1989, în Colegiul Național Unirea, Liceul Unirea din trecut, a existat atât secție română, cât și secție maghiară și am onoarea să-i primesc în școala în care au absolvit pe cei de la secția maghiară. Mă bucur că s-au întors aici, pentru că aici sunt amintirile lor, anii adolescenței. Aceste vechi cataloage din mâna mea, din 1971, le țin în mână cu emoție, pentru că sunt cataloage în care au notat profesorii de atunci, care astăzi nu mai sunt printre noi și ne veghează de sus. Și este pentru mine, sigur, o mare onoare”.
