Creştinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare

Aceeaşi denumire o poartă ziua şi în calendarul greco-catolic şi romano-catolic, semnificând Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria.

În această zi este marcată şi Ziua Marinei Române, Maica Domnului fiind patroana spirituală a marinarilor. Se fac serbări la malul mării, dar şi în oraşele dunărene.

Potrivit Rador, în Sfânta Scriptură nu se menţionează nimic despre moartea Maicii Domnului, însă cântările de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii vestesc adevărata tradiţie a Bisericii pentru această zi sfântă.

În această zi Maica Domnului „a fost luată” de Dumnezeu în împărăţia Sa cerească, în deplinătatea vieţii ei sufleteşti şi trupeşti.

Atunci când a binevoit Hristos, să ia la Sine pe Maica Sa, cu trei zile mai devreme a făcut-o să cunoască vrerea sa printr-un înger, care i-a vestit mutarea ei de pe pământ la viaţa cerească.

După ce Maica Domnului s-a rugat la Muntele Măslinilor, s-a întors acasă şi a pregatit cele necesare pentru îngropare, şi-a împărţit văduvelor sărace veşmintele sale, şi-a luat iertăciune de la toţi, apoi culcându-se pe pat, s-a rugat pentru lume şi pace, a binecuvântat pe cei de faţă şi şi-a lăsat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei.

Apoi au venit la casa Maicii Domnului din Ierusalim toţi Apostolii lui Hristos, care au ridicat patul şi au petrecut, până la mormânt, în satul Ghetsimani, trupul Maicii primitor de Dumnezeu.

După aşezarea în mormânt a trupului, apostolii au zăbovit acolo încă trei zile, în aşteptarea Apostolului Toma, auzind neîncetat glasuri îngereşti.

La sosirea acestuia, s-a deschis mormântul pentru el, născând minunare la aflarea veştii că sfântul trup al Maicii Domnului nu mai era acolo, ci numai giulgiul ei, spre mărturie a mutării Născatoarei Domnului, cu întruparea ei, la ceruri.

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mare

În tradiţia noastră, ziua mai este numită Sfânta Marie Mare, Sântămăria sau Uspenia.

Înainte de 15 august se fac pelerinaje la mănăstirile care poartă hramul Sfintei Mării, acolo unde credincioşii duc daruri, bucate, fac danii pentru călugări şi pentru ocrotirea familiei şi a pruncilor.

În Maramureş există obiceiul ca în fiecare zi din post, la ceasurile serii, lumea să se adune la biserică şi să înveţe şi să înalţe cântări Maicii Domnului.

Conform tradiţiei, la ţară, în vii, se angajează pândarii şi se spune că se „leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri.

În Moldova, ca şi în alte zone din ţară, Sfânta Maria Mare este considerată „a morţilor” fiind pomeniţi toţi cei ce au numele pornind de la cel al Preacuratei, numai la Sfânta Maria Mică, pe 8 septembrie, fiind sărbătoare pentru cei vii, prilej de sărbătoare pentru cei care poartă acest nume.

Pe de altă parte, ziua de 15 august marchează un hotar, acum se adună ultimele plante de leac, sau flori şi se pun la icoana Preacuratei considerându-se că, astfel sunt bune de leac, acum putem afla cum va fi toamna ce urmează.

Tot tradiţia spune că între cele două Mării, în perioada 15 august – 8 septembrie, este momentul prielnic al semănării grâului, care arată cum dintr-o sămânţă, aparent moartă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

Alte obiceiuri de Sfânta Mărie Mare arată că în această zi nu se face joc, ci doar a doua zi feciorii îşi organizează jocul în sat.

De asemenea, ciobanii desfac staulele, stânele încep să coboare la ţarina de lângă sat, dupa cum e vremea, să nu-i prindă omătul acolo.

Se caută dacă au ajuns cucuruzii (porumbul) ”în lapte”, se fierb sau se frig pe jar ca o mâncare specifică sărbătorii.

Totodată stuparii cercetează producţia albinelor şi recoltează primii faguri cu miere, pe care îi împarte cu familia şi fac daruri de miere ca să guste şi cei care nu au stupi.