Creştinii sărbătoresc Schimbarea la Faţă a Domnului

Conform Evangheliei, martorii Schimbării la Faţă, Apostolii Petru, Iacob şi Ioan, nu au putut privi chipul strălucitor al lui Iisus şi au auzit un glas din cer care îi îndemna să asculte de Fiul lui Dumnezeu.

Teologia creştină interpretează acest moment ca pe un gest prin care Iisus a vrut să îi întărească pe discipolii săi în credinţa că el este Mesia.

Potrivit RADOR, Muntele Tabor, locul Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos, se află în Galileea de Jos, la capătul de nord-est al Văii Iezreel. Muntele a avut un rol important în istoria biblică şi este pomenit de mai multe ori în Sfânta Scriptură.

Locul este menţionat prima oară când Isus Navi împarte Pământul Făgăduinţei celor 12 seminţii ale lui Israil, fiind pus ca hotar între 3 seminţii – Zavulon, Isahar şi Neftalim.

Mult mai târziu, în zilele celui de-al doilea Templu din Ierusalim (a cărui construcţie a fost terminată în anul 515 î.Hr.), Muntele Tabor era unul dintre vârfurile de pe care se obişnuia să se aprindă focuri, pentru a vesti satelor din nord sărbătorile şi lunile noi.

Evangheliile menţionează una din minunile lui Hristos, faptul că Iisus se schimbă la față pe acest Munte, în timp ce se ruga, devine strălucitor ca soarele, hainele lui s-au făcut albe, vorbește cu Moise și Ilie, marii prooroci ai Vechiului Testament, despre patima şi moartea Sa și este numit Fiul lui Dumnezeu.

Obiceiuri și superstiții

La noi, mai ales în zona rurală, de această sărbătoare sunt legate mai multe tradiţii, obiceiuri şi superstiţii.

Schimbarea la Faţă mai este cunoscută şi ca Obrejenia, Pobrejenia sau Probojeni, din termenul slavon „obrejenie”, care înseamnă schimbare, transformare.

În această zi există obiceiul de a se face pomenirea celor trecuţi la cele veşnice, iar credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani.

De asemenea, se sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat şi recoltele.

Tradiţia arată că este bine ca sărbătoarea să fie trăită cu intensitate sporită prin rugăciuni pentru sănătatea şi pentru împlinirile familiei, prin pelerinaje la biserici şi la mănăstiri, care adăpostesc icoane făcătoare de minuni şi moaşte.

Se spune că femeile însărcinate, care se vor ruga în această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi, în schimb, fetelor care se spală pe cap în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba.

Există credinţa populară că începând cu ziua Schimbării la Faţă, toamna începe să-şi intre în drepturi, iarba nu mai creşte (tocmai de aceea ţăranii trebuie să termine de cosit şi de adunat fânul), frunzele copacilor încep să îngălbenească, păsările se pregătesc să migreze iar insectele încep să intre în pământ.

Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamna va fi una roditoare şi îmbelşugată, iar dacă plouă, toamna va fi una cenuşie.
O altă superstiţie arată că apele repezi de munte se răcesc, începând cu această zi, iar scăldatul în acestea nu este indicat, fiindcă cerbii vin să le spurce şi creşte riscul îmbolnăvirilor.

Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească.

De asemenea, cel care spală haine în această zi va fi umplut de păduchi şi ploşniţe.

Tot în această zi se pot gusta boabele de struguri, care, deşi necoapte, se spune că au un rol vindecător, mai ales pentru cei care au intestinele sensibile.

Tot legat de struguri, în tradiţia populară se arată că boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „Coliva de struguri”, iar aceste ofrande se dăruiesc în memoria rudelor plecate în eternitate.

O altă superstiţie arată că în ziua Schimbării la Faţă a Domnului nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat, fiindcă aşa vei fi tot anul, iar oamenii care se roagă în această zi să scape de patimi, vor fi vindecaţi.

În această perioadă ne aflăm în postul Adormirii Maicii Domnului, iar Biserica a rânduit ca de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului să fie dezlegare la peşte.