Răzvan-Ioan Dincă: Principalul mijloc prin care întreaga țară poate avea acces la cultură este Radio România

Principalul furnizor și mijloc prin care întreaga țară poate avea în prezent acces la cultură este Radio România, a spus preşedintele-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, Răzvan-Ioan Dincă, miercuri, 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, la „Apel matinal” de la Radio România Actualități.

„Dacă în orice cătun din România se ascultă Radio România Actualităţi sau unul dintre canalele Radio România şi dacă în conţinutul nostru editorial continuăm să furnizăm elemente culturale, în acel moment cred că ne îndeplinim misiunea, iar Radio România o face.

Nu peste tot putem avea spectacole mari, nu peste tot putem avea concerte simfonice, nu peste tot putem avea un acces la cultură diversificat şi într-o formă care să răspundă unor premise ale genurilor. Dar, peste tot putem avea un radio, iar în acest moment, peste tot putem avea un radio, inclusiv în formă de streaming.

Şi să ştiţi că şi în zonele rurale sau undeva uitate de lume, un telefon care poate să fie deschis cu boxa pornită poate să ofere conţinut cultural prin Radio România. Sigur că într-un fel am şi dreptul să mă laud în acest moment, pentru că ceea ce faceţi voi, colegii de la Radio România, este de laudă, dar, în acelaşi timp, repet, şi dacă n-aş fi aici, aş putea să spun acest lucru, şi anume că Radio România e furnizor de cultură”, a spus Răzvan-Ioan Dincă, la Radio România Actualități.

Preşedintele-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune a adăugat că discuția despre cultură trebuie să fie purtată într-un sens al tuturor informaţiilor captate, învăţate, înţelese, acumulate în decursul unei vieţi. El a precizat că oamenii au nevoie de actualitate, inclusiv în cultură.

„Aceste informaţii, odată captate, odată acumulate şi transformate într-o bază culturală, încep să aibă valoare în momentul în care ele sunt prezentate, iată, uneori şi în formă publică, cu ajutorul radioului, dar nu numai, şi ceea ce într-un anumit moment al timpului şi al vremurilor poate să devină sau poate este considerat banal, în decursul istoriei poate fi considerat cultură.

Adică un interviu, în acest moment, cu o mare personalitate, peste 50 de ani va fi prezentat ca fiind pur şi simplu un act cultural. Anumite vorbe pe care oamenii le spun la radio sau anumite lucruri pe care noi le menţionăm prin informaţiile pe care le dăm zilnic, în timp se transformă într-o cultură vorbită sau scrisă care poate avea valoare, dacă noi acum ne facem treaba având valoare”, a explicat el.

Răzvan-Ioan Dincă, despre profitul ce poate fi făcut din cultură

De asemenea, Răzvan-Ioan Dincă a spus că industriile creative şi tot ceea ce reprezintă zona culturală este o zonă de risc din punct de vedere al cheltuielii, o zonă ce nu poate face profit imediat prin banii cheltuiţi sau prin banii obţinuţi în baza vânzării acelor elemente culturale.

„Profitul se face mai degrabă pe termen lung, prin educare, prin modul în care se va reflecta după aceea valoarea culturală în modul în care societatea îşi schimbă forma în baza contactului cu valoarea culturală protejată sau expusă în acel moment.

E foarte greu să creezi că un produs cultural într-un anumit moment poate să ofere profit până... Să zicem că X vinde un tablou cu un preţ foarte mare. Eu nu am convingerea că acel preţ cu care a vândut acel tablou acoperă toată cheltuiala artistului respectiv din trecut prin care şcoala lui şi tot ceea ce a investit el ca să obţină preţul pe acel tablou.

Şi cred în acelaşi timp că sunt foarte puţini cei care în timpul vieţii au beneficiul de a primi bani mulţi pe tabloul lor. Iar în ceea ce priveşte artele spectacolului, cu excepţia unor spectacole care sunt comerciale şi care pot face un anumit tip de profit, dar, repet, dacă îl faci foarte profesionist, profitul este foarte mic sau aproape inexistent şi dacă n-ai un sprijin care să-ţi acopere diferenţa asta negativă, atunci şansele de a face profit sunt foarte mici.

În rest, marea majoritate a celor care fac un act cultural de valoare şi în domeniul artelor spectacolului au nevoie de o subvenţie, în general de la statul român. Acuma, iertaţi-mă, dar o să fac o mică precizare: consider în acest moment că noi suntem încă într-un stat romantic ce subvenţionează cu 100% anumite tipuri de evenimente.

Ori eu consider că acea cofinanţare pe care trebuie s-o aduci prin ticketing, prin sponsori şi prin atragerea de fonduri trebuie să fie mult mai mare decât se întâmplă în acest moment. Dar ăsta e un comentariu pe care îl fac ca să vă vorbesc, aşa, despre un sistem de management cultural care nu cred că are legătură neapărat acum cu momentul în care discutăm despre cultura naţională.

Am vrut să fac însă această precizare pentru că vin din lumea reală, pentru că înţeleg ce înseamnă să începi să fii antreprenor cultural şi în momentul în care începi, în mod privat, într-un anumit moment, să faci un anumit tip de spectacol sau de eveniment şi constaţi că trebuie să te descurci doar cu încasările provenite din bilete versus o groază de alte instituţii care pot primi bani şi primesc bani.

Și, din păcate, biletul pe care îl vând ei este un bilet mult prea ieftin faţă de valoarea produsului expus, în acel moment, da, încep să mă gândesc dacă n-ar fi mai bine ca acest procent, ca această pondere între produs şi preţul biletului să fie reflectat mai mult în preţul biletului sau în alte tipuri de venituri pe care tu poţi să le aduci, nu pentru statul român, ci pentru a creşte tocmai relevanţa.

Pentru că în momentul în care un cetăţean dă o sumă de bani relevantă pentru un preţ de bilet, înseamnă că e interesat să facă acest lucru. Sigur, nu vorbim despre zone defavorizate şi nu vorbim despre persoane care au nevoie să aibă acces la cultură fără să plătească sau plătind foarte puţin, ci vorbim despre cetăţeanul simplu, despre omul care ar vrea să se ducă la cultură şi chiar e dispus, e dornic să plătească pentru un produs cultural de valoare, acela plăteşte cu bucurie, pentru că înţelege că dacă plăteşte acei bani, banii respectivi se reflectă în produsul pe care după aceea îl consumă.

Pentru că şi produsul cultural este un produs, chiar dacă vorbim despre un produs cultural, el este tot îmbrăcat într-o formă de expunere publică, încât el până la urmă fi cumpărat de către un cetăţean. Eu nu cred în cultura elitistă în care noi stăm în bula noastră, suntem nişte persoane extrem de culturale, de deştepte, îmbrăcate la patru ace tot timpul şi doar noi avem acces la cultură.

Toată lumea trebuie să aibă acces la cultură şi din experienţa mea, de la suporterii meciurilor de fotbal până la academicieni, în faţa unui produs cultural de cea mai bună calitate toată lumea are acelaşi tip de reacţie”, a mai spus preşedintele-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune.

Citește și: Eminescu, sufleor pe scenele brașovene