Ioan Slavici, moralist al satului românesc
Primul mare prozator ardelean al literaturii române, Ioan Slavici a adus în cultura națională spiritul etic transilvan și o viziune profundă asupra vieții rurale și a psihologiei umane.
Articol de Radio România Brașov, 08 Ianuarie 2025, 19:00
Născut în 1848 la Șiria, în județul Arad, Ioan Slavici este unul dintre stâlpii prozei românești clasice.
„Moara cu noroc”, capodopera sa, reprezintă una dintre cele mai puternice analize ale pasiunii și degradării morale din literatura română.
Prin povestea lui Ghiță și a Anei, Slavici a creat nu doar o nuvelă psihologică memorabilă, ci și o parabolă universală despre puterea banului și decăderea morală.
Ca pedagog și moralist prin vocație, Slavici a dat literaturii pentru copii una dintre cele mai îndrăgite povești – „Popa Tanda”, iar prin nuvelele sale – „Budulea Taichii”, „Gura satului”, „Padureanca” – a zugrăvit cu măiestrie viața satului ardelean, cu tradițiile, conflictele și valorile sale morale.
Prietenia sa cu Mihai Eminescu și activitatea sa la „Junimea” au marcat decisiv dezvoltarea literaturii române.
Ca jurnalist și educator, a militat constant pentru drepturile românilor din Transilvania și pentru păstrarea valorilor morale tradiționale.
Opera sa se distinge prin sobrietate stilistică, prin analiza lucidă a caracterelor și prin mesajul moral profund.
Slavici a înțeles și a descris ca nimeni altul complexitatea sufletului țărănesc și dramele unei societăți în transformare. A fost de multe ori arestat și închis din cauza convingerilor sale progermane. Disprețuit de public, respins de clasa politică și culturală, s-a retras bolnav la fiica sa, la Panciu.
La 17 august 1925, Ioan Slavici s-a stins din viață.
În ADN-ul culturii române, gena Slavici reprezintă conștiința morală, capacitatea de a privi în adâncul sufletului uman și arta de a transforma observația socială în literatură de înaltă ținută.
La peste 150 de ani de la nașterea sa, lecțiile sale despre morală, adevăr și dreptate rămân la fel de actuale.
