Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României

În fiecare an, la data de 30 noiembrie, este marcată sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, care se bucură de o cinstire deosebită la noi în ţară, fiind considerat Apostolul românilor sau creștinătorul poporului român, motiv pentru care numeroase biserici de mir și mănăstiri l-au luat drept ocrotitor și îl prăznuiesc în fiecare an.

Sfântul Apostol Andrei s-a născut la Betsaida Galileia, pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Israelului. Conform Sfintei Scripturi, Andrei era fratele lui Simon Petru, amândoi fiind pescari, alături de tatăl lor, relatează Rador.

Sfântul Andrei a fost, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos şi unul unul dintre cei 12 apostoli ai Săi, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, dorinţa de a-L urma pe Hristos născându-se în momentul în care Sfântul Ioan rosteşte cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.

Chemarea sa la apostolie se întâmplă mai târziu şi este relatată de Sfântul Evanghelist Matei: „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers dupa El”.

Potrivit tradiţiei, teologilor şi istoricilor, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. În Istoria bisericească, Eusebiu de Cezareea afirma: „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. Dupa tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Partia, lui Andrei în Scityia, lui Ioan în Asia”.

De asemenea, Calendarul gotic (sec. al IV-lea) şi Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) susţin şi ele ipoteza misiunii Sf. Andrei în Scitya (Dobrogea de astăzi), reluată şi de scriitori bisericeşti – cum sunt călugărul Epifanie (sec. VIII), în „Viaţa Sfântului Apostol Andrei”, care afirmă că între popoarele evanghelizate de el se numărau şi sciţii.

Prezenţa colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc credinţa că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în ţara noastră.

Cercetătorul George Alexandrou a descris faptul că Sfântul Andrei a petrecut 20 de ani într-o peșteră în Dobrogea, iar după aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și de alți Apostoli, ajungând până în Peloponezul grecesc, în oraşul Patras, unde Sfântul Andrei a murit ca martir, unii istorici fixând data în timpul persecuţiei împăratului Nero, prin anii 64-67, iar alţii în vremea persecuţiilor iniţiate de Domiţian, în anii 81-96.

Conform istoricilor, există mărturii că ar fi fost răstignit pe o cruce în formă de X – de unde şi reprezentarea iconografică a Sfântului Apostol Andrei împreună cu o astfel de cruce – sau că ar fi fost legat de un copac.

În anul 357, moaştele Sfântului Andrei au fost depuse în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfinţirii acesteia. Acestea se păstreaza întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras şi le înapoiază capul Sfântului Andrei, apoi, în anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea.

În anul 1462 moaştele au fost duse la Roma, pentru a le proteja de pericolului turcesc, iar în secolul al XV-lea Papa Pius al II-lea a mutat relicvele Sfântului Andrei în Catedrala Sfântul Petru din Roma, pentru ca în anul 1964 capul sfântului Andrei să fie înapoiat bisericii din Patras, cu hramul Sfântul Andrei.

Sfântul Andrei este patron spiritual al Scoției – steagul scoțian prezentând crucea Sfântului Andrei, al României, Spaniei, Siciliei, Greciei și al Rusiei şi, de asemenea, al orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.

Din anul 2012, ziua de Sfântul Andrei a devenit sărbătoare legală în România.

Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se spune că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui.

Peste 960.000 de români își sărbătoresc astăzi onomastica.