Viață pe muchie de realitate. Despre provocări ale pacienților cu schizofrenie după ce ies din spitale

Conform dorinței lor, numele pacienților cu care am discutat au fost anonimizate.

Laurențiu are 54 de ani, iar prima dată a fost diagnosticat cu schizofrenie paranoidă în 1995, la 24 de ani, când a ajuns la spital. Fusese după o perioadă grea, intrase în șomaj, după ce lucrase ca presator metale la rece. În ’96 s-a pensionat cu diagnosticul său, după ce intrase și în depresie, ne spune. N-a vrut să facă tratamentul de la început, dar starea i se tot agrava.

Laurențiu ne-a declarat:

Auzi voci, vezi oameni în cameră care nu există. De multe ori chiar te uiți la televizor, cu televizorul stins. Și vocile comunicau cu mine, de obicei. Dar mai ziceau și ce să fac înainte. Am văzut pe cineva în ușă, odată, mă înjura. Eu îl înjuram și un coleg de salon s-a trezit. "Băi, cu cine te cerți?” Păi zic: “bă, îl vezi pe ăla din ușă. Uite-l mă tot înjură". S-a uit băiatul, zice: "Băi, dar în ușă nu e nimeni". Până la urmă m-a convins că nu e nimeni. Și tot așa stăteam, stăteam, stăteam. Iar l-am văzut în ușă.

A luat multe medicamente și știe că va lua în continuare toată viața. Nu este căsătorit, stă împreună cu familia: sora, nepotul, cumnatul. David, în schimb, a fost căsătorit. Acum are 49 de ani și a lucrat, înainte de diagnosticul de schizofrenie paranoidă, într-o primărie din județ, pe parte administrativă. Boala i s-a declanșat la 38 de ani. Doi ani a tot stat prin spitale din Brașov și București, cu halucinații, își amintește.

“Auzeam voci, eram agitat. Și îmi spuneau că o să fie rău, o să-mi fie rău, că nu sunt în stare de nimic și să fac rău celor din jur. Vă dați seama că asta era cea mai mare îngrijorare, să nu fac rău familiei. De aici a și pornit divorțul, că începuseam să lovesc cu pumnii în pereți și m-a văzut soția și s-a speriat”, a precizat David.

David are propriul apartament și o pensie de aproximativ 1500 de lei, ne spune. Nu dă bani pe medicamente. Le primește gratuit și le ia cu sfințenie. Doar seara.

Alin are 50 de ani și diagnostic de schizofrenie de un sfert de secol. Lui i s-a declanșat târziu boala, în facultate, în primul an, pe care o începuse pe vremea când deja era angajat ca electrician. Își amintește că boala a venit pe un fond emoțional pe care nu l-a mai putut gestiona, și primul episod a avut loc într-o noapte. El mai vorbise cu părinții despre stările pe care le simțea, pentru că i se părea că e ceva în neregulă.

“Simțeam că nu mai judec limpede, că am idei delirante. Aveam impresia că aud gălăgie în creier în interiorul craniului. Credeam că profesorul de la facultate știe despre ce făceam eu la Electronică la mine acasă. Făcusem un aparat de încărcat acumulatori, pe vremea aia erau scumpi și nu se găseau. Și făcusem tocmai exact cum nu trebuia făcut. Aveam impresia asta că sunt urmărit. Dar eram și vesel, nu eram trist. Adică simțeam, de exemplu, când mergeam cu autobuzul, că iubesc pe toată lumea”, ne-a povestit Alin.

După ce a ieșit din spital a încercat să se întoarcă la facultate, dar nu a mai putut, a renunțat la ea. El și-a luat tratamentul, dar a făcut o pauză cu voia doctorului, susține, apoi s-a mai angajat la o firmă privată, dar boala s-a declanșat din nou. În cele din urmă a renunțat la a mai fi electrician. S-a pensionat. Nici Laurențiu nu a mai lucrat după diagnostic. David a mai încercat să lucreze doar patru ore, nu opt, conform deciziei Comisiei de Evaluare, dar nu a putut sta perioade lungi la un loc de muncă.

Potrivit dr. Szasz Titus, director medical la Spitalul Clinic de Psihiatrie și Neurologie Brașov, schizofrenia - o afecțiune psihiatrică majoră - nu este o boală care se pune imediat ca diagnostic. Debutul este între 15-30 de ani și la primul episod se exlud alte afecțiuni, stabilindu-se tratamentul medicamentos.

Nu toți însă își iau tratamentul și se ajunge la recăderi, iar recuperarea este tot mai dificilă. După mai multe episoade, un pacient ajunge treptat să piardă sprijinul inclusiv din partea societății.

Director medical la Spitalul Clinic de Psihiatrie și Neurologie Brașov, dr. Szasz Titus:

Pacienții noștri își pierd suportul social. Ei nu mai sunt în măsură să-și păstreze un job, să se integreze social, nu mai ies nicăieri, se izolează. Soluția nu este instituționalizarea. De obicei, pacienții noștri sunt stigmatizați. Asta e o realitate. Noi vrem destigmatizare și reinserție socio-familială, socioprofesională unde se poate. În măsura în care pacientul nu poate, nu poate. Dar e benefică implicarea în rolul profesional și inserarea socioprofesională.

În 2024 au fost externate 155 de persoane cu schizofrenie din secțiile de acuți ale Spitalului Clinic de Psihiatrie Brașov. Sau cu tulburări acute cu simptome de schizofrenie. Conducerea Spitalului de Psihiatrie și Neurologie Brașov ar vrea să reînființeze echipele de terapie pentru psihiatria comunitară de urmărire a pacientului la domiciliu. Ele au funcționat cu ani în urmă. Singurul furnizor de servicii comunitare pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală din Brașov este Asociația de Servicii Sociale SCUT, deschisă din 2000.

Centrul de zi al Asociației are o capacitate de 20 de locuri și aici, beneficiarii sunt ajutați în mai multe feluri, ne spune Luciana Lazăr, asistent social și coordonator al Centrului de zi. Au parte de consiliere, au club de socializare, ieșiri în comunitate, excursii.

Există însă condiții pentru a ajunge la SCUT, respectiv să-și ia tratamentul și să aibă și un certificat de încadrare în grad de handicap. Asociația SCUT colaborează și cu familiile beneficiarilor, dar și cu angajatorii. În 2024, cei de la SCUT au ajutat șase persoane să devină angajați, oferind suport și beneficiarilor, și ținând legătura și cu angajatorii.

Coordonator al Centrului de zi SCUT, Luciana Lazăr:

Le oferim suport permanent, colaborăm cu angajatorii ca să înțeleagă și ei diagnosticul mai bine, pentru că sunt foarte multe prejudecăți. În anumite firme am reușit să menținem colaborarea și când au nevoie de sprijin, angajatorii chiar mă contactează, iar atunci le povestesc un pic și de specificul fiecărui angajat, astfel încât să știe cum să-l trateze și de ce are un anumit comportament la locul de muncă.

Unul dintre cei mai cunoscuți oameni diagnosticați cu schizofrenie paranoidă este matematicianul John Nash. A câștigat în 1994 premiul Nobel pentru economie și este inspirația pentru filmul „A beautiful mind”.